Se petrec prea multe lucruri revoltătoare în ţara asta, dar adevăraţii vinovaţi plătesc foarte rar. Sau chiar deloc. Dincolo de orice, omul este în primul rând, prin natura sa, un animal. Nimeni nu se naşte civilizat, cu bun simţ, educat, cinstit ori cu conştiinţă.

Toate acestea se capătă de-a lungul primilor ani din viaţă, prin educaţie, prin inducerea întregului cod de valori sociale şi morale care există şi care reglementează viaţa socială a indivizilor dintr-o colectivitate. Asta ne deosebeşte în primul rând de celelalte animale. Iar dacă aceasta nu se întâmplă prin educaţie - cea de acasă, în primul rând, apoi cea de la şcoală şi, mai târziu, cea din viaţa de zi cu zi - există celălalt cod, care stabileşte limitele comportamentului uman: cel legal. Multitudinea de reguli, norme şi legi de tot felul îi împiedică, de fapt, pe oameni să se comporte precum animalele. Nimic n-ar funcţiona normal în lumea asta fără acest cod de legi, care, pe lângă a stabili reguli, fixează sancţiuni. Iar majoritatea oamenilor se comportă conform normelor tocmai datorită sancţiunilor la care s-ar supune dacă le-ar încălca. Americanii, nemţii, austriecii sau oricare altă naţie din lumea asta n-ar fi putut fi considerate "lumi civilizate" dacă nu ar fi existat legi şi teama de pedepsele pe care le presupune nerespectarea acestora. Teamă indusă în primul rând de faptul că sancţiunile respective chiar se aplică.

În România, lucrurile nu stau deloc aşa. În primul rând, pentru că avem un cod de legi în general prost, incomplet, alambicat şi, în multe cazuri, prea blând. Apoi, pentru că regulile se aplică discreţionar, aiurea sau chiar deloc. Şi, în al treilea rând, pentru că în România s-a instaurat un sentiment general de dispreţ faţă de reguli şi de legi ori faţă de cei care ar trebui să le aplice, încât din ce în ce mai mulţi nu mai dau doi bani pe ideea de respect