A fost cel mai “cool” atlet, într-o vreme în care nici nu ştiam cum se scrie acest cuvînt. Alerga desculţ, conducea un VW alb şi făcea şedinţe de stretching dupa o cursă de maraton. Etiopienii lui cei dragi l-au ucis cu pietre!
1960, undeva în Etiopia. Un meci de fotbal. Wami Biratu, legenda de la 5.000 şi 10.000 de metri, calcă greşit şi-şi fracturează glezna. Puţin timp pînă la JO de la Roma. Antrenorii se decid repede. Bikila intră în lot. Aşa începe legenda.
Născut de…Marathon!
Ce-i puteau prezice ursitoarele dacă scosese primul “oaaaa” pe 7 august 1932, chiar în ziua maratonului olimpic de la Los Angeles? S-a înrolat în trupele imperiale, ca gardă de corp, apoi, cînd lotul etiopian de atletism prindea contur, a fost cooptat. A ajuns în Cetatea Eternă. Niskanen, descoperitorul, mentorul şi antrenorul său l-a luat la o discuţie privată. Îi cunoştea calităţile, dar îi era greu să motiveze, în 30 de zile, o fostă rezervă pentru a cuceri titlul olimpic, mai ales că nu existau pantofi pentru el!!! Atunci s-a decis să alerge desculţ! “Bikila, nu trebuie decît să reţii un număr: 26. Atît! Dacă e în faţă, trebuie să-l întreci. Dacâ e lîngă, trebuie să-ţi faci loc, cu coatele. Dacă e după, trebuie sâ păstrezi distanţa! Atît: douăzecişişase!”
Şi a pornit. “26″ era Rhadi Ben Abdesselam, marocanul cu cele mai mari şanse. Din motive necunoscute, primise numărul 185. Dar etiopianul nu ştia. La 10 km, l-a căutat. N-a văzut nici un 26. “Poate o fi in faţă!”, şi-a zis. La 20, la fel. Lîngă el era un 185 şi deja creaserâ o “breşă”. La 30 s-a îngrijorat, aşa că a început să tragă şi mai tare. Cu 500 de metri înainte de finis, cu “185″ lîngă el, a apăsat pedala. A cîştigat maratonul cu 26 de secunde avans. Primul atlet african cu medalie olimpică de aur la gît! DESCULŢ!
Eroul paraplegic
S-a întors în Etiopia, ca un erou. Fără să înţeleagă politic
