Ioana Dumitriu este prima femeie laureată a concursului de matematică William Lowell Putnam, mai mult decât o olimpiadă printre matematicienii americani şi canadieni. Sursa: Universitatea din Washington

Au trecut 13 ani de la această performanţă, iar românca de 33 de ani a devenit doctor în matematici aplicate şi a atras atenţia celor de la National Science Foundation, care au considerat-o tocmai potrivită pentru un program de cercetare.

Într-un interviu acordat evz.ro, Ioana Dumitriu îşi exprimă părerea despre românii care aleg să se realizeze “afară” şi despre locul pe care se află şcoala românească de matematică.

În plus – poate ciudat din partea unui specialist din domeniul ştiinţelor exacte – profesoara de la University of Washington, Seattle, vorbeşte despre bolile sociale ale României şi despre drumul ţării sale natale spre comunitatea europeană.

Evz.ro: Când ai plecat din ţară si de ce ai ales să faci acest pas?

Ioana Dumitriu: Am plecat din România în august 1995, pentru a-mi continua studiile la New York University. Motivele au fost multiple; România trecea printr-o perioadă destul de tulbure atât din punct de vedere social, cât şi economic şi politic. Pe de altă parte, tocmai apăruse posibilitatea de a aplica pentru studii (şi de a fi acceptat, cu bursă) la universităţi de prestigiu din Statele Unite şi din Franţa. O foarte mare parte dintre cunoscuţii şi prietenii mei, olimpici la matematică, fizică, informatică au plecat atunci (după liceu) şi s-au răspândit prin toată lumea.

Crezi că România are probleme în păstrarea tineretului valoros în ţară?

Practic, orice ţară are astfel de probleme, cu excepţia celor din Europa de Vest, a Statelor Unite, a Marii Britanii şi poate încă alte câteva. Am să includ, poate surprinzător, China, care produce un număr uriaş de talente.

@N_P