Nu-mi amintesc ca vreodată adolescentele să fi fost aşa de «sexiste» prin atitudine şi îmbrăcăminte. Nepoata soţului meu a stat câteva zile la noi. Are doar 16 ani, dar a ţinut pe toată perioada vizitei să ne facă să credem că nu mai e deloc un copil. A avut mai multe feluri în care ne-a spus asta, dar cel mai elocvent a fost limbajul vestimentar.

O bluză prin care vedeai aproape tot. Un sutien pe dedesubt. La rufe murdare am găsit şorturi despre care am crezut iniţial că sunt bikini.

Nepoata m-a făcut să mă simt bătrână. Mai exact, m-a făcut să mă simt maică-mea. Cât a stat la noi, mi-am muşcat buzele mai mereu abţinându-mă să-i zic: „Doar nu vrei să ieşi aşa!” Nefiind mamă, n-am dat prea multă atenţie hainelor adolescenţilor. Dar de când cu vizita, am început să mă tot uit prin magazinele de profil. Şi am descoperit că de fapt nici nu există alternativă la îmbrăcămintea purtată de nepoata soţului meu. Peste tot, în toate buticurile dar şi în marile magazine, numai mini-fuste, numai mini-bluze! Peste tot, numai mini-haine!

Spuneţi-mi cum vreţi, demodată sau încuiată, dar nici picată cu ceară nu-mi amintesc ca vreodată adolescentele să fi fost aşa de „sexiste” prin atitudine şi îmbrăcăminte. În zilele noastre, adolescentele par să nu mai aştepte să devină adulţi.

Când lanţul de magazine de îmbrăcăminte Bauhaus a căutat modele pentru a-şi lansa noua linie de haine, peste 200 de adolescenţi s-au îmbulzit la preselecţie doar-doar vor fi aleşi şi vor câştiga premiul de aproape 10.000 de dolari pus la bătaie.

La rând, printre ceilalţi, am văzut şi fete de 14 ani, în uniforme de şcoală, care apoi au pozat fără nicio problemă în bikini.

„Pe vremea mea” – ştiu, sună aiurea, dar n-am găsit altă expresie mai exactă – mă jucam de rupeam la 16 ani. Eram rebelă, aveam accesele mele de independenţă