Locul în care bistriţenii şi, nu numai, se pot întâlni cu istoria şi arta judeţului, cu obiecte arheologice descoperite pe meleagurile autohtone, obiecte cu care strămoşii locali au lucrat la câmp şi-au confecţionat haine, şi au făcut mâcare , într-un cuvânt colţişorul amintirilor bistriţene a fost pe vremuri o simplă clădire utilitară, o cazarmă militară. Secţiile muzeului judeţean au fost reunite sub acoperişul fostei cazărmi la 1 mai 1987. Imobilul în care se află astăzi colecţiile secţiilor  de arheologie, etnografie-artă populară, ştiinţele naturii şi artă plastică precum şi un lapidarium cu monumente romane şi feudale , a fost construit în anul 1821 având arhitectură militară specifică vremii, cu coridoare late şi încăperi mari pentru ca soldaţii să se poată desfăşura. ,, Clădirea a fost o cazarmă ridicată de către habsburgi la 1821 şi a adăpostit la acea vreme regimentul 63 infanterie din cadrul armatelor imperiale. După 1918 a rămas cu aceeaşi destinaţie şi a fost sediul unei cazărmi a armatei române a principelui Mircea ” precizează istoricul Corneliu Gaiu. Clădirea cu ziduri groase a servit şi ca închisoare. „După al doilea război mondial într-o vreme a servit ca batalion disciplinar pentru militarii condamnaţi”,  mai povesteşte istoricul.

Muzeul Judeţean,ca instituţie, a fost înfiinţat în anul 1953 având la bază o serie de colecţii adunate în cadrul Gimnaziului evanghelic. Muzeul şi-a sporit considerabil patrimoniul prin donaţii, achiziţii şi mai ales prin cercetări arheologice făcute în puncte de interes din judeţ.   Multe din obiectele expuse astăzi în clădirea de la numărul 19 pe Strada Grigore Bălan provin din aşezările daco-romane şi feudal timpurii „Han” din Bistriţa şi de la Ciceu –Corabia,castrul roman de la Ilişua  şi multe altele.

Pe parcurs acestora li s-au adăugat descoperiri spectaculoase de depozite de bronzuri sau