Încă din copilărie, femeia a prins drag de ac şi ată şi, de atunci, a creat zeci de ii şi feţe de masă, brodate cu motive populare din zona Clujului. Profil

NĂSCUTĂ: 1 ianuarie 1956, Comuna Căpuşu Mare, Cluj

FAMILIE: căsătorită, o fată

STUDII: Liceul Teoretic din Huiedin

OCUPAŢIE: meşter popular

Orientarea Vioricăi spre meşteşugul popular nu este una întâmplătoare. Mama, dar mai ales bunica ei, lucrau în casă cu in şi bumbac. „Am crescut printre ele şi mi-a plăcut şi mie ce făceau. Ele coseau pentru localnicii din Izvorul Crişului, de lângă noi, o zonă mult mai bogată decât a noastră” , îşi aminteşte actualul meşter popular.

Prima „operă”

Ziua în care mama ei i-a dat ată şi pânză susţine că nu o va putea uita vreodată. Avea atunci numai şase ani şi îşi aduce aminte că era deosebit de nerăbdătoare să ţină în mână aţa şi pânza ei. „Mereu îi ceream mamei să-mi dea aţa, dar îmi zicea că încă sunt mică. Totul până într-o zi când mi-a pus după gât, aşa cum se făcea la noi, aţa. Am fost tare mândră atunci…”, povesteşte, cu nostalgie, Viorica. Şi primul şerveţel, din in-bumbac, brodat cu floarea soarelui în mijloc, pe care l-a realizat la vârsta de şapte ani, îl păstrează cu drag. Cu timpul, îndemânarea femeii a crescut, căci a creat mileuri din ce în ce mai mari, feţe de masă de 3-4 m, dar şi ii şi păpuşi specifice zonei în care s-a născut.

Coase indiferent de stare sau anotimp

Imediat după finalizarea studiilor, femeia s-a şi angajat. Ea a lucrat până în anul 1992, la un CAP din Cluj-Napoca, pe funcţia de contabilă. Chiar dacă lucra mult şi, de multe ori, venea destul de obosită de la serviciu, Viorica nu a încetat să coase la ii. „Nu puteam să renunţ la plăcerea de a coase. Asta mă relaxa după o zi plină la muncă” , mărturiseşte femeia. De asemenea, nici vremea bună sau