Avea toate datele pentru a deveni un om de treaba, dar a ales politica. Dar poate ca asa scrie in stele - de-acolo i-a si crescut in aripa mintii dorinta de-a spune spatiului cosmic "acasa".

La toamna, stelele vor sopti din nou, si daca mai exista minuni, Mircea Geoana va deveni presedinte. Un destin pe care nu si-l anticipa cu putin timp inainte de Revolutie, pe cand era arbitru la Bragadiru.

De la adidasi la cizme

Nu intamplator am ales episodul cu fluierul. Despre cei care iubesc sportul pana la a se implica se spune ca sunt niste insi patimasi, care raman mereu copii, dar rigurosi. Mai lipsiti de aplecare spre combinatii decat altii, cu o iubire mai mare de justitie, cu o capacitate de munca peste medie.

Cei care si-l amintesc pe Mircea Geoana de dupa 1989, stiu ce spun. Avea toate premisele pentru a straluci, calea l-a imbiat, si a pornit. Referent in Ministerul de Externe, sef al Directiei Afaceri Europene, perfectionare la L'Ecole Nationale d'Administration de Paris, purtator de cuvant, sef peste departamente, iar in 1996 a devenit cel mai tanar ambasador, fiind trimis taman in SUA.

Americani l-au simpatizat, l-au adoptat, l-au respectat, iar Geoana a reusit sa-si treaca in carnetel prieteni foarte selectivi in alegerea interlocutorilor.

Doar ca politica e tare nehalita. PSD avea nevoie de gaselnite, trebuia sa demoleze niste redute si s-a uitat in jur. Un tanar diplomat, in care Adrian Nastase a avut odata incredere, avea sub perna o cota mare de incredere. Si l-au greblat. Ghiogalt!

Asa au reusit laboratoarele de imagine ale PSD sa furnizeze cel mai mare soc. Au luat un tip cu educatie, care parea inocent ca o brandusa, facea baie zilnic, avea unghiile curate, vorbea limbi straine, activ in organizatii internationale de elita in lumea politicii, i-au pus cizme in picioare si l