Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un alt fel de roman, în premieră. Alt fel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...
Era, să recunoaştem, cea mai bună cale de a scăpa de mirosul de fum de locomotivă, căci a vândut la iuţeală cele două benzinării unui investitor din oraş recomandat de prefect. Este aproape de prisos să mai spunem că pe investitorul respectiv îl chema Tufă.
Acesta a fost doar începutul. Au urmat subvenţiile de la stat. Pentru seminţe. Pentru motorină. Pentru utilaje agricole.
Ghionoaie a fost mereu pe fază, le-a prins întotdeauna pe toate.
Doamne, ce noroc pe el! Producţiile au fost pe măsură. Chiar şi în anii cei mai proşti, Ghionoaie a ieşit în câştig. Başca faptul că acum mirosea a grâu verde şi a pământ reavăn, păi să te tot fâţâi printre oameni.
- Lasă-l încolo de Bulgari, mai bine te-ai gândi la bulgari.
- Adică să mă extind?
- Da, ce te miri ca prostul?!
Prefectul se vindecase, după cum se vedea treaba, de bâzdâcul poeziei, vorbea ca un om normal acum.
- Aşa că nu mai da banii pe parfumuri, nu mai e cazul, i-a spus el mulţumit şi l-a scos afară din birou, că urma o şedinţă importantă.
Marcela Cărămidă s-a numărat şi ea printre cei cu baftă. Dar n-a lipsit mult să rateze, pentru că mâna prefectului nu i-a poposit pe creştet, ci s-a dus mai jos, de-a lungul gâtului, i-a pipăit umărul pentru a se opri, în cele din urmă, între sâni. (Bă, nu e bine să staţi cu mâna în sân, zicea el când mergea în control. Sigur, cu condiţi
