"Împreună cu ţările socialiste, cu celelalte popoare ale lumii vom acţiona pentru ca omenirea să nu mai fie marcată de «război rece»", prefaţase începutul lui '89, profetic, Gorbaciov în mesajul său de An Nou.
După 1945, între cele două "lagăre" - reprezentate de Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii - se instituise "un joc cu scor nul". "Război improbabil, pace imposibilă" - definise Raymond Aron periculoasa competiţie a cursei înarmărilor şi dezinformărilor propagandistice.
Pe acest fundal, în vara lui 1989, ziarele româneşti debordau în anunţuri de glorioase succese datorate lui Ceauşescu. Iar în paginile de informaţii externe, în lumea "celorlalţi", toate mergeau din rău în mai rău: şomaj, greve, inflaţie, violenţă, războaie, insecuritate socială.
Tot atât de departe de adevăr erau însă şi informaţiile despre România difuzate de partea cealaltă a "cortinei de fier".
Poveşti cu maghiari linşaţi de români bestiali
Joi, 10 august 1989 la Paris, cotidianul Le Monde publicase sub titlul "Doi unguri din Transilvania omorâţi în bătaie" următoarea ştire:
"Doi români de origine maghiară au fost omorâţi în bătaie acum două luni de miliţieni, potrivit informaţiei primite de la Liga de apărare a drepturilor omului în România, cu sediul la Paris.
János Tamás, un muncitor de 42 de ani din satul Sindomini judeţul Harghita, făcuse rost de carne pentru o masă festivă cu ocazia primei comuniuni. În 23 mai a fost arestat de 4 miliţieni care au dorit să afle de unde a cumpărat mâncarea şi l-au bătut până a murit.
La 12 iunie, Imre Tamás, şofer de camion în vârstă de 38 de ani, a fost prins şi omorât în bătaie, pentru că a comandat o bere în limba maghiară în satul Miercurea-Ciuc, în apropierea Clujului" (Sursă: Agenţia Infomina).
Jurnalistic vorbind
