"Visul meu s-a împlinit!..."

Tamara Buciuceanu-Botez, o distinsă doamnă a teatrului şi filmului românesc, împlineşte astăzi 80 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Această meserie atât de grea şi de spinoasă mi-a oferit cele mai mari satisfacţii. Cu mare bucurie şi chiar mândrie, pot să spun că nu am avut nici un eşec. Toate rolurile principale şi cele secundare şi episodice le-am jucat cu aceeaşi dăruire şi, de aceea probabil, succesul a fost deplin. Fiecare premieră a fost consemnată de criticii teatrali. Cariera mi-am construit-o cu multă dăruire, cu sinceritate, demnitate şi cinste, fără să fac nici un fel de compromis. Mi-am respectat regizorii, precum şi actriţele şi actorii cu care am fost parteneră. De asemenea, am iubit oamenii de scenă. Am iubit şi respectat pu-blicul, care m-a primit întotdeauna cu cea mai mare căldură. Poate cel mai minunat lucru pe care l-am trăit şi cu care mă mândresc este cariera. Îmi dau seama că nu am trăit degeaba! Mihai Dobre, un coleg deosebit, care din păcate nu mai este printre noi, mi-a scris un poem care mă reprezintă întrutotul: «Pornind, de mic copil, într-o lume de visare/ Mi-am creat un joc subtil de credinţă şi încântare/ Şi de-aş fi azi întrebată ce altceva aş vrea să fac/ Zic că-aş lua-o încă o dată şi încă o dată de la cap/ Şi când nu veţi mirosi flori de câmp pe scenă seara/ Poate vă veţi întreba atunci, unde-o fi plecat Tamara». Citesc acum în Flacăra lunii august un articol foarte frumos, iscălit de regizorul Nae Cosmescu, caricatura văzută de Horaţiu Mălăele. De asemenea, iscălesc şi colegul cu care joc la Teatrul din Focşani «Divorţul de aur», Sorin Francu, şi scriitorul Sorin Petrescu. Piesa lui Nae Cosmescu şi a domnului Petrescu, «Divorţul de aur», a fost scrisă absolut pentru mine. Ei au scris aşa: «Am înţeles că doamna Tamara este pe scenă când uragan, când vânticel de primăvară, cân