Am vazut intr-un articol anterior ca exista paralele interesante intre evolutiile care au condus la crahul bursei de la New York in 1929 si criza izbucnita in 2007 in SUA. Ambele s-au declansat dupa o perioada de ani de zile in care tranzactiile speculative alimentate de expansiunea creditului au produs o ruptura intre economia reala si preturile activelor financiare; in ambele cazuri au existat analisti care au incercat sa justifice aceasta discrepanta prin circumstante exceptionale (progresul tehnologic, globalizarea, soliditatea sistemului financiar international etc.). si, nu in ultimul rand, in ambele cazuri, autoritatile de reglementare si factorii politici au ignorat sau chiar negat pana in ultimul moment posibilitatea declansarii unei crize. Presedintele american in exercitiu Herbert Hoover declara in decembrie 1929, in fata Congresului, ca masurile luate de el au "restabilit increderea".

In martie 1930, anunta ca efectele crahului asupra somajului se vor sfarsi in saizeci de zile; in luna mai spunea ca este convins ca ce a fost mai greu a trecut si redresarea va fi rapida. La sfarsitul aceleiasi luni prognoza ca in toamna economia va reveni la normal. Iar un lider republican din acel moment si-a exprimat convingerea ca evolutiile de pe bursa erau rezultatul unui complot menit a discredita administratia republicana!

Nu este lipsit de interes sa urmarim ce s-a intamplat in perioada ce a succedat crahului bursier din 1929 si modul in care economia americana si-a revenit din criza, deoarece si aici putem identifica unele aspecte relevante pentru ziua de azi. Contractia pe care a cunoscut-o economia americana in anii 1929-1933 este fara asemanare cu orice alta perioada pentru care sunt disponibile date statistice. Pe parcursul a patru ani, productia industriala a scazut cu 45 la suta, produsul intern brut pe locuitor a scazut cu 29 la suta,