Stau si ma-ntreb uneori in ce masura animozitatile personale, si nu considerentele doctrinare sau materiale, au fost, de fapt, cele care au impins Romania pe calea ei stramba?! Sa luam, de exemplu, cazul lui Cornel Nistorescu. Noul director editorial al "Cotidianului" a fost hulit zile intregi pentru maniera in care a reusit sa grabeasca declinul unui ziar odinioara serios. Actualmente, Nistorescu a ajuns perceput drept iuda a breslei sale – un om care a pus mai intai umarul la crearea unei prese pluraliste si de calitate, pentru a ceda apoi in fata celor ce considera mass-media o amenintare la adresa perspectivei de a se bucura in voie de averile si puterile obtinute, in buna parte, pe cai absconse.
Pe vremea cand era director la "Evenimentul Zilei", Cornel Nistorescu nu s-a sfiit sa se razboiasca direct cu autoritaristul Adrian Nastase, evidentiindu-se astfel prin spiritul sau independent. Ramane insa deschisa intrebarea legata de mobilul acelui conflict: sa se fi nascut strict din cauza temerilor privind directia pe care Nastase urma sa o impuna tarii sau sa fi existat si unele considerente mai personale, cum ar fi propria abilitate de a obtine castiguri considerabile atat de pe urma functiei detinute la ziar, cat si a unor interese colaterale? Este limpede ca aspectul pecuniar a constituit un puternic stimulent de-a lungul carierei lui Nistorescu – nicicand mai intens, s-ar zice, ca in anul 2004, cand a agreat sa plece de la carma "EvZ" contra unei sume compensatorii substantiale incasate de la Ringier.
Admiratori si/sau discipoli ai gazetarului obisnuiau sa remarce asupra apetentei sale pentru traiul bun si, in special, pentru proprietati imobiliare – acestea vor fi constituit, poate, o consolare pentru cel care in 2004 intorcea, aparent netraumatizat, spatele gazetariei active. Dupa plecarea de la "EvZ", Nistorescu si-a asumat curan