Comentariu. Mandatul danezului Anders Fogh Rasmussen ar putea fi transformator dacă acesta reuşeşte să redefinească obiectivele NATO . Alianţa trebuie să răspundă ameninţărilor cibernetice, pirateriei, să-şi revizuiască relaţiile cu Rusia şi să antreneze forţele de securitate din Afganistan şi din Pakistan.

Fostul premier danez, cunoscut în patria sa pentru stilul său meticulos, chiar robotic, este dornic să treacă la treabă. Iar agenda nu ar putea fi mai plină.

Abia a împlinit 60 de ani şi NATO are deja întrebări existenţiale mai potrivite pentru adolescenţi decât pentru vârsta de argint. Până în 11 septembrie, retragerea graţioasă în istorie părea o opţiune viabilă pentru NATO.

Învinsese în Războiul Rece împotriva Pactului de la Varşovia făra a trage un foc, ajunsese la pace atât în Bosnia-Herţegovina, cât şi în Kosovo prin bombardamente şi se extinsese bine în fostul Pact de la Varşovia.

Conflicte externe şi interne

Dar de când cu misiunea NATO din Afganistan discuţiile despre retragere par foarte îndepărtate – chiar dacă eşecul ar putea fi acum o opţiune realistă. Structuri de comandă prea complexe, absenţa unui plan civil-militar cuprinzător, reticenţa aliaţilor europeni de a lupta şi o inabilitate de a trata cu Pakistanul ameninţă eficacitatea operaţiunii NATO. Chiar dacă există destule resurse militare pentru a-i vâna pe insurgenţi, crearea unei percepţii de securitate durabilă în rândul comunităţilor locale rămâne dificilă pentru o alianţă eminamente militară.

În Europa, din ce în ce mai puţini cred că Alianţa este vitală pentru securitatea lor. La Bruxelles, NATO şi UE sunt prinse într-un „conflict îngheţat”, în ciuda reintrării Franţei în structurile militare ale NATO şi a susţinerii declarate de SUA pentru o capacitate autonomă europeană de apărare. Presiunile SUA pentru un „dezgheţ”