În ediţia din 8 mai 1989 a revistei vest-germane Der Speigel s-a afirmat că România avea un program militar ambiţios, Nicolae Ceauşescu dorind să fabrice rachete balistice cu rază medie de acţiune.
Cartea de vizită a revistei vest-germane a fost suficientă pentru ca dezinformarea să fie preluată de publicaţiile româneşti din exil, fără o verificare a veridicităţii sale. După câteva luni, ministrul Afacerilor Externe, Gyula Horn, a săvârşit aceeaşi greşeală, reluând într-o altă formă afirmaţiile din prestigioasa revistă vest-germană, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Budapesta (10 iulie 1989). Aceasta avea loc după întâlnirea tensionată de la Bucureşti dintre Nicolae Ceauşescu şi Rezso Nyers (8 iulie 1989).
Conform raportului întocmit la vremea respectivă de cercetătorul Douglas Clarke, de la Radio Europa Liberă (München), ministrul "Horn a citat trei aspecte ale presupusei ameninţări militare din partea României. El a pretins că oficiali români de rang înalt au anunţat că România este capabilă să realizeze arme nucleare; el a spus că România va produce în curând rachete cu rază medie de acţiune şi că s-au formulat ameninţări la adresa securităţii teritoriale a Ungariei".
Deoarece avea posibilitatea să verifice anumite informaţii, Douglas Clarke nu a crezut povestea rachetelor cu rază medie de acţiune fabricate în România. Mai mult decât atât, a afirmat în raportul său: "Ceea ce Horn nu a menţionat este faptul că România deţine, deja, aproximativ 20 de rachete de construcţie sovietică SCUD-B. Cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, aceste rachete pot ajunge oriunde în Ungaria, cu excepţia unei fâşii înguste de la graniţa ei vestică. Dar în timp ce Uniunea Sovietică are ogive nucleare pentru aceste rachete, România nu deţine aşa ceva. România ar putea să se mulţumească cu o încărcătură puternic explozivă sau ar putea, a
