PSD s-a trezit cu un cartof clocotit in palme si nu stie incotro sa-l arunce. Social democratii au de ales intre acceptarea reformei Educatiei in formula propusa de profesorul Mircea Miclea si plecarea la guvernare cu stampila de antireformisti pe frunte.
Din punctul de vedere al PD-L n-ar fi absolut nicio pierdere ca social democratii sa plece din Guvern prin septembrie si sa-i lase sa organizeze singuri prezidentialele, cu imagine de reformisti autentici ramasi in transeele luptei cu criza.
Si apoi, cum sa renunti de buna voie la putere, cand sansele ca prezidentiabilul tau sa castige alegerile si, implicit, sa revii la guvernare sunt minime.
Daca asumarea raspunderii Guvernului pe legea salarizarii unice a bugetarilor si pe cea a pensiilor ar mai digera-o cum ar mai digera-o pentru ca este vorba despre conditii impuse de FMI, adoptarea in acest mod a legilor educatiei pe principiile proiectului Miclea este un cosmar pentru PSD.
Paternitate indezirabila
Proiectul Miclea este din start indezirabil pentru PSD, indiferent de continutul sau, pentru ca a fost intocmit sub egida presedintelui Romaniei. Adica este "proiectul lui Basescu" si preia ab initio toate ura la adresa acestuia. La noi, discutia in termeni institutionali este imposibila, iar aversiunea personala este intotdeauna cu mult mai puternica decat ratiunea.
Daca-l uram pe Traian Basescu trebuie sa demolam tot ce atinge si gandeste, fara niciun discernamant, adica inclusiv initative bune. Adica sa accepte el, PSD, ca un proiect prezidential, chiar salutar, sa devina fapt implinit? Cu neputinta. Mai bine sa scoatem generatie dupa generatie de analfabeti functionali si licentiati incompetenti decat sa comitem asa oroare, mai ales in an electoral.
Iar daca totusi PSD s-a obosit sa citeasca proiectul Miclea, motivele de rezistent
