Prin statiunile de pe faimosul litoral romanesc bantuie reclama "Romania, land of choice". Dupa cate imi amintesc eu, "choice" inseamna "alegere", intre doua sau mai multe posibilitati. O fi, nu zic nu, Romania o tara de ales intre mai multe posibilitati pentru altii. Dar ce te faci cu aceia, foarte-foarte multi, care nu au de ales intre Romania si altele? Pentru care Romania este tara obligatorie, aceea in care s-au nascut si in care, mai mult ca sigur, vor muri. Ei ce vina au? Obisnuiti cu zicala "omul sfinteste locul" insa, mi se pare firesc sa ne intrebam cum sfintim noi aceasta Romanie, tara de optiune. Pentru turism, nu contest, or fi fiind lucruri demne de vazut in tara aceasta.
Dar tara obligatorie este cu totul alta. Tara obligatorie, aceea de care nu putem scapa, este tara unde daca nu dai spaga nu obtii mai nimic din ceea ce oriunde altundeva se obtine printr-o simpla solicitare la functionarul de la ghiseu. Romania obligatorie este tara unde averile demnitarilor cresc intr-o clipa cat ale altora intr-un an sau intr-o viata. Romania obligatorie este tara unde fiecaruia i se promite fericirea sau macar o situatie mai buna din clipa nasterii sale si pana in aceea a mortii. Iar daca atunci cand murim e de inteles sa ni se promita o viata mai buna, caci de dincolo nu mai pot veni nici un fel de replici, ni se pare mai greu de inteles de ce ni se promite toata viata si lucrurile raman asa cum erau si fara promisiuni. Tara obligatorie e aceea unde tunurile date de oamenii zilei, de obicei apropiati ai celor de la putere, raman in ziare si nu trec in dosare sau, daca li se intampla si asta, atunci dosarele se inchid asa cum s-au deschis, printr-un NUP hotarat.
E tara unde agresivitatea, voluntara si involuntara, domneste de la nivelul cel mai inalt la cel mai umil. E tara unde din cand in cand cineva, un barbat sau o femeie ori si un b
