Artistul a participat la zeci de expoziţii, lucrările sale fiind apreciate atât în ţară cât şi peste hotare, însă regretă că nu are un ucenic, căruia să-i transmită mai departe meşteşugul. Artistul Ioan Itu este pasionat de sculptură din copilărie. „Stăteam în şură şi mă uitam cum îşi făceau rândunelele cuib – adunau tot felul de obiecte pe care le îmbinau – şi aşa mi-a venit ideea de a pune picătură peste picătură de metal topit. Spre deosebire de sculptura clasică, unde dintr-un bloc de lemn sau piatră se îndepărtează materialul, aici se adaugă, dar fără să retuşez sau să pilesc ulterior”, explică Ioan Itu.

Deşi pasionat de sculptură, artistul nu a reuşit să urmeze o şcoală în acest sens. „În 1953, după ce am intrat la liceul de are şi meserii, am avut ghinionul să prind reforma şcolară, când aceste şcoli s-au desfiinţat. Am urmat un singur an, însă acela m-a marcat pentru totdeauna şi, chiar dacă am urmat şcoala de maiştri, chemarea artistică tot prin intermediul industriei mi-am găsit-o”, îşi aminteşte Ioan Itu.

Primele lucrări:

Ioan Itu se declară un autodidact, un artist ce se bazează sută la sută pe imaginaţie. „Primele lucrări le am din anii 60 când lucram la Combinatul Azomureş, şi aşa am ajuns, în 1986, să particip la un simpozion naţional, unde am luat locul întâi, cu un bust de muncitor”, spune artistul. În prezent Ioan Itu se pregăteşte pentru o expoziţie internaţională, ce va avea loc în decembrie la Bucureşti, unde va participa cu o sculptură reprezentând un ursar care face animalul să danseze. Regretul său cel mai mare este că nu are un ucenic care să ducă arta sa mai departe.

Palmares naţional şi internaţional

Artistul se declară adeptul reproducerii plastice a motivelor de obiceiuri şi tradiţii populare, fiind de peste 25 de ani membru al Uniunii Artiştilor Plastii din