Şeful misiunii FMI a declarat, ieri, pe un ton ferm că a ajuns la un acord cu autorităţile române. Ceea ce-mi scapă mie însă este dacă-i vorba de acelaşi Fond Monetar Internaţional care în urmă cu cinci ani ne ameninţa cu neacordarea tranşelor de împrumut în cazul în care nu reducem deficitul bugetar sub limita de 3% din PIB, în vederea micşorării inflaţiei. Probabil că nu, din moment ce actualmente Fondul Monetar nu doar că acceptă să majorăm deficitul fiscal la un nivel lipsit de orice sustenabilitate (7,3% din PIB), ba se mai angajează să ni-l şi finanţeze direct. Cu alte cuvinte, FMI, care în urmă cu cinci ani ne punea să scădem deficitul public pentru a nu se aprinde inflaţia, vine acum el însuşi şi induce inflaţie. Iar mai departe, cu un Fond Monetar care finanţează direct cheltuielile nesustenabile cu salariile şi pensiile, Guvernul ajunge să aibă impresia că lucrurile pot merge în continuare fără să întreprindă nimic.

Ce ar fi să revedem ce a scris FMI cu propria lui mâna în "dosarul de credit" în care îşi evalua în aprilie riscurile implicate de debitorul numit România: "Alegerile prezidenţiale din toamna acestui an ar putea submina implementarea programului convenit cu Fondul (...) În timp ce preşedintele, premierul şi ambele partide din coaliţie au semnat programul pe care se bazează Fondul, alegerile prezidenţiale ar putea tensiona relaţiile în cadrul alianţei şi, în ultimă instanţă, ar putea să submineze implementarea efectivă a programului. Dacă ajustarea este incompletă, dezechilibre fiscale mai mari ar putea provoca ieşiri de capital şi riscuri asociate capacităţii României de a rambursa împrumutul".

Şeful misiunii FMI a declarat, ieri, pe un ton ferm că a ajuns la un acord cu autorităţile române. Ceea ce-mi scapă mie însă este dacă-i vorba de acelaşi Fond Monetar Internaţional care în urmă cu cinci ani ne ameninţa cu neacordare