A trecut de la colecţii de obiecte vechi, la cursuri de pian şi restaurare de arme de panoplie. Este asistent la catedra de Sculptură din cadrul Universităţii de Arte Bucureşti şi are două lucrări monumentale expuse la Târgovişte şi Caransebeş. Mihai Rusen a ajuns la scultură după ce, în copilărie, era pasionat de obiectele vechi, pe care le colecţiona. „Bănuiam că voi deveni arheolog. Am avut o pasiune pentru tot ce înseamnă artefact. Printr-o stranie întorsătură a destinului am „eşuat” în sculptură, din fericire. Ceea ce înseamnă că viaţa te duce, până la urmă, acolo unde trebuie”, a declarat sculptorul.

În clasele primare, îşi făcuse deja o colecţie de arme vechi, monede şi bancnote. „Părinţii priveau cu îngăduinţă pasiunile mele”, povesteşte zâmbind Mihai. În plus, a cântat la pian, urmând clasele primare la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice.

Muzica nu l-a pasionat însă şi a renunţat să mai cânte. „Aveam ureche de lăutar. Ţin minte că la un examen eram aşa detaşat că am pus partitura invers, iar profesorii se amuzau. Nu aveam nicio şansă să mă afirm în acest domeniu”, spune Rusen.

Apoi, a trecut la „decorarea” caietelor şi a manualelor şcolare. “În şcoală, mâzgăleam caietele şi cărţile. Aveam probleme cu profesorii că manualele se returnau”, spune amuzat sculptorul..

În liceu a decis că trebuie să devină sculptor

Dorinţa de a deveni sculptor i s-a aprins în adolescenţă, iar după ce a intrat la Universitatea de Arte Bucureşti şi-a dat seama că sculptura e domeniul în care se regăseşte cel mai bine şi a hotărât să facă din asta o profesie. A continuat cu studii post-universitare în domeniu: două masterate şi un doctorat în arte vizuale la Universitatea de Arte unde lucrează, în prezent, ca asistent la catedra de Sculptură.

În 2008, susţine lucrarea de doctorat cu titlul „Aspecte a