FC Bihor nu s-a numărat niciodată printre formaţiile cu pretenţii din fotbalul românesc. Iar în sezonul '88-'89, la startul căruia gruparea orădeană avea statutul de nou-promovată, cu atât mai puţin.
A 14-a apariţie a Bihorului pe prima scenă fotbalistică a ţării a fost însă o reuşită pentru trupa pregătită de-a lungul celor 34 de etape ale campionatului de nu mai puţin de trei antrenori, Viorel Mateianu, Radu Troi şi Ludovic Sătmăreanu, fiecare dintre ei secondaţi de Paul Popovici.
Trecând peste şocul îmbolnăvirii lui Viorel Mateianu, alături de care începuseră pregătirile, iar apoi păşiseră cu dreptul în campionat, "roş-albaştrii" au terminat întrecerea pe un onorant loc 7, poziţie pe care se mai situaseră în ediţiile '63-'64 şi '83-'84 şi care reprezinta cea mai bună performanţă pe plan intern a clubului.
Ca nou-promovată, FC Bihor a mizat în campionatul '88-'89 pe nu mai puţin de nouă debutanţi: M. Ciocan, Baba, Szeneş, Bode, Bălaj, V. Pop, Sălăjan, Borza şi Costea. Dintre aceştia, M. Ciocan, folosit în 30 de partide, Szeneş (28 de prezenţe) şi chiar Baba (21 de prezenţe) au fost printre oamenii de bază ai echipei. Mai mult decât atât, Ciocan a terminat pe locul trei în topul mediilor notelor acordate jucătorilor, fapt pentru care presa vremii îl vedea pe tânărul fundaş ca pe un posibil "selecţionabil" al naţionalei de seniori, el fiind deja component al echipei naţionale de tineret.
Dar Ciocan nu este singurul jucător al Bihorului care a primit aprecieri la finalul acelei ediţii de campionat. "Sigur, notele au doza lor de relativitate, dar Lăzăreanu, liderul formaţiei în clasamentul mediilor, în ciuda neîncrederii pe care o inspira la un moment dat, a fost un portar... cât doi. Bucico, chiar fără o clasare pe podium, a fost şi el un stâlp al apărării, iar de aici pornind, Bihorul şi-a clădit cea mai bună linie d
