Revenirea în presa centrală a fostului jurnalist Cornel Nistorescu a generat o aprigă polemică, motivată de gestul lipsit de orice deontologie profesională de a opri de la publicare articolul despre colaborarea cu Securitatea a prietenului său Petru Romoşan şi de mazilire a vocilor necritice la Traian Băsescu, împotriva căruia Nistorescu a dezvoltat o fixaţie maladivă, ale cărei resorturi rămân ascunse în meandrele frustrărilor personale şi profesionale. Mediatizarea scandalului, metodă prin care Nistorescu speră să relanseze ziarul, în lipsa unei viziuni editoriale coerente, alta decât lupta împotriva preşedintelui, a scos de la naftalină întâmplări şi opinii care adaugă tuşe noi personajului.

În Evenimentul zilei din 13 iunie 1997, Nistorescu făcea unul dintre cele mai realiste portrete ale celui care acum îi este patron şi vecin de vilă la Snagov: Sorin Ovidiu Vântu. „Adulmecă banii aşa cum somnul adulmecă noaptea pe lună peştii mărunţi care vagabondează prin valuri“, „dădea bani cu geamantanul“, „fără să lase urme“, politicienilor de toate culorile şi avea „o armată de foşti ofiţeri de Securitate şi contrainformaţii“. În viziunea lui SOV, după chiar spusele de atunci ale lui Nistorescu, presa are nevoie de „oameni fără principii“, un astfel de om fiind chiar şeful de gazetă. „Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon“, dar este nevoie de „o echipă profesionistă de informatori în reţea“, continuă Nistorescu descrierea lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru care a ajuns s㠄transpire“ peste 11 ani. Între timp însă, Nistorescu şi „maleficul“ personaj au ajuns „vecini gard în gard“, iar noul şef al Cotidianului susţine (în interviul acordat Evenimentului zilei din 5 august) că ştie sigur c㠄la nivelul aproape al tuturor redacţiilor din România există oameni ai serviciilor secrete în poziţii importante, nu neapărat simpli redactori“. Aceştia n