Programul guvernamental i-a încurajat pe proprietari să ceară mai mulţi bani pentru locuinţe, dar au rămas cu ele pe cap. Sursa: Vlad StănescuSursa: EVZ

1 /.

Prima casă” a fost motivul ideal pe care-l aşteptau vânzătorii şi speculatorii imobiliari pentru a încerca să crească preţurile apartamentelor. După mai bine de un an, acestea se aflau în cădere liberă, la fel cum, în 2007-2008, se umflau cu până la 50% pe an. Brusc, pe când Finanţele nici nu apucaseră să contureze programul guvernamental, au apărut primele zvonuri de scumpiri. De la câteva procente, discuţiile au escaladat până la 35%.

După mai bine de un an, acestea se aflau în cădere liberă, la fel cum, în 2007-2008, se umflau cu până la 50% pe an. Brusc, pe când Finanţele nici nu apucaseră să contureze programul guvernamental, au apărut primele zvonuri de scumpiri. De la câteva procente, discuţiile au escaladat până la 35%.

„Minunile” n-au loc în criză

Specialiştii contactaţi de EVZ spun însă că au crescut pretenţiile vânzătorilor, dar acest lucru nu a afectat preţul la care se fac tranzacţiile. În plus, în cazul ofertelor aflate în jurul sumei de 60.000 de euro, maximumul garantat de stat, e mai puţin loc de negocieri.

Pentru ca „Prima casă” să poată face minuni pentru proprietarii care încearcă, de luni bune, să-şi vândă imobilele ar fi trebuit să existe şi un climat economic favorabil. În schimb, la noi, creşterea economică e negativă, numărul de şomeri e mai mare pe zi ce trece, iar preocuparea principală a majorităţii populaţiei este să-şi achite creditele deja existente.

„Cererea e dată de capacitatea de plată, iar aceasta nu s-a schimbat favorabil în ultimele luni. Teoretic, prin acest program ar trebui să fie un număr ceva mai mare de persoane care-şi permit să-şi cumpere o casă plătind dobânzi mai mici. Categoria este îns