Cum face frecvent cand simte ca pierde lucrurile de sub control, premierul Boc si-a imbracat ieri haina de om hotarat si expirand autoritate si a anuntat ca pe 2 septembrie 2009 va fi o zi mare. Guvernul sau isi va angaja raspunderea asupra a patru legi, mai exact asupra a trei legi si o reforma: legea salarizarii din sistemul bugetar (termen FMI – 30 octombrie 2009), legea de restructurare a celor 226 de agentii guvernamentale, legea interzicerii cumulului salariului cu pensia la stat si pachetul de legi ale educatiei. Dar la ora la care vorbim, pentru nici una dintre aceste legi nu exista proiecte demne de adoptat. Legea salarizarii unitare a fost negociata indelung intre reprezentantii diferitelor ministere, dar cum nu exista bani ca salariile profesorilor sau cele ale medicilor sa fie echivalate cu cele mai mari din sistem si nici nu exista solutii pentru ca cei privilegiati sau, pur si simplu, platiti corect sa fie convinsi sa nu apeleze la instanta daca salariile lor se micsoreaza brusc, adoptarea ei devine o mare necunoscuta.

Abia maine premierul va pune cap la cap propunerile ministrilor de reducere a agentiilor din subordine si e de asteptat ca marea miza – cea a taxelor care ajung la anumite agentii sa intre integral la bugetul de stat – sa dea mari batai de cap. De acolo s-au platit ani de-a randul recompense politice, asa ca in acest domeniu PDL si PSD – promotorii politizarii pana la nivelul "n" al administratiei – se afla aici in conflict cu propriile interese partinice. Legea interzicerii cumulului cu salariul este o gaselnita nefericita a premierului. O ordonanta similara a fost respinsa in iarna de Curtea Constitutionala si, chiar daca raspunsul judecatorilor Curtii va fi acum diferit, ideea e oricum un paliativ. Sistemul public de pensii din Romania are nevoie, in primul rand, de abolirea pensiilor speciale, apoi de largirea si mai