Sa zicem ca intr-un anumit moment ai castigat multi bani, nu pentru ca ai fi produs mult, ci datorita unei conjuncturi favorabila speculatiilor.
Si sa zicem ca in toata perioada de prosperitate n-ai investit si n-ai economisit nimic. Ai consumat enorm si ai inceput sa maresti numarul de angajati, dar nu al celor care produc, ci al caror care consuma bani.
Asadar, in loc de o menajera ai angajat trei, desi casa si numarul de locatari nu s-a marit deloc, in loc de o bona pentru copil ai angajat trei, desi numai una munceste efectiv si doua stau la povesti. Ai angajat patru soferi, dintre care unul conduce si trei stau la garaj si lustruiesc clantele. Ai luat si vreo 4 gradinari, desi nu e necesar decat unul.
Si nu numai ca i-ai angajat, dar le-ai si marit periodic lefurile. Recunosc, e greu de gasit cineva care sa faca pe banii lui tampeniile pe care le fac guvernele pe banii publici, dar sa mergem mai departe si sa zicem ca la un moment dat prosperitatea ia sfarsit. Vine criza, cu alte cuvinte, si te prinde fara economii si cu o gramada de angajati, in mare parte inutili.
Ce faci? Te imprumuti pana peste cap, luna de luna, ca sa pastrezi armata de angajati si le maresti in continuare lefurile?
Intr-o astfel de situatie, orice om cu mintea intreaga incepe sa restranga cheltuielile. Analizeaza rapid de cate menajere, bone, soferi si gradinari are in mod real nevoie si celor inutili le multumeste pentru perioada petrecuta impreuna si ii da afara.
Celor ramasi le ingheata salariile, explicandu-le ca altfel vor avea, pana la urma, soarta fostilor colegi deoarece nu mai sunt resurse. In felul acesta poate economisi ceva bani si poate ii investesti in ceva productiv pentru a avea unde sa se poata angaja cat de curand disponibilizatii.
Aceste miscari nu presupun cine stie ce inteligenta si stu
