Dr Cezar BEREA Asa cum la noi a fost dintotdeauna, nici macar nu ma mai intriga faptul ca nici "boi de tras" nu mai avem pentru mangaierea intima de-a da vina pe cineva - ca la omul sarac, nici ei nu mai trag. O amintire nu chiar stinghera si o realitate imediata, stanjenitoare ma obliga sa-mi dau cu parerea. In tineretea mea, evident falos si frumos, plin de importanta si unic, imi desfasuram activitatea de doctor la un dispensar medical al carui nume nu-l mai dau, pentru a nu face reclama mascata (turistica, nu medicala). In cadrul responsabilitatilor pe care le aveam era si obligatia intrunirilor cu ceilalti "tari in vorbe": popa, primarul, militianul, directorul scolii, secretara primariei, pentru a lua hotarari privitoare la viata poporului. La una dintre aceste sedinte, in vreme de seara, legata de niste alegeri - nu mai retin, caci toate erau la fel - patronata de tovarasul sef de CUASC (nici acum nu cunosc cum se traduce abrevierea) s-a petrecut un episod a carui semnificatie am descoperit-o abia astazi. Mentionez ca sedinta a inceput fara sfantul parinte deoarece acestuia tocmai ii explodase cazanelul de tuica. Cum spuneam, adunati si inversunati, am inceput lucrarile. Culmea, la un moment dat, din norii de ploaie adunati un trasnet a lovit un stalp de electricitate (si nu pe cineva, pe care l-am fi vrut noi tinta) si am ramas brusc in intuneric. Din intuneric a razbatut vocea tovarasului sef de CUASC: Tovarasu` primar, nu aveti o lampa? Nu, tovarasu` D. - nu mai este gaz la cooperativa. Da` un felinar? - Nu, tovarasu`... tot nu avem gaz si motorina innegreste sticla si nu se vede prin ea. Da` in p... masi` o lumanare n-ai? s-a auzit vocea tovarasei B. Stati ca ma duc eu la parinte (parintele locuia la circa o suta de metri de primarie). Dupa scurt timp, tovarasa B. a aprins jumatatea de lumanare adusa de la parinte. Atunci a intervenit sonor, didacti