Sătenii mai au în grijă doar vreo 32 asemenea rumegătoare, faţă de 85, câte erau în urmă cu 13 ani. Dacă-i sănătoasă şi bine îngrijită, o bivoliţă dă între 7 şi 10 litri de lapte pe zi, spre deosebire de vacă, de la care se mulg şi 20 de litri, spun crescătorii. Au curs râuri de cerneală despre bivolii din Palilula, de li s-a dus vestea dincolo de graniţele Doljului. Le-am luat şi noi urma, iar după un drum de nici o jumătate de oră de la Craiova am ajuns în satul din valea înconjurată de păduri de stejar, gârniţă şi ceran şi ne-am oprit la răscruci. Este locul unde în fiecare dimineaţă localnicii îşi aduc vitele şi le lasă în seama văcarului. Mai schimbă o vorbă, îşi mai spun de-o bucurie, de vreun necaz şi cum se face ora 8.00, fac cale-ntoarsă spre casă, să îşi vadă de gospodărie. După ce pleacă vitele, încep să apară, una câte una, vestitele bivoliţe. N-a trecut prea mult timp până să ne dăm seama că acestea nu se acomodează uşor cu orice curios care se opreşte să caşte ochii la ele.
„Sunt îmblânzitoare, dacă le mâglişeşti“
Aproape că nu-ţi vine să crezi cum reuşeşte o mână de femeie, cum e bătrâna Ştefana Hârşovoiu, trecută de 80 de ani, să domolească o bivoliţă de peste 400 de kilograme, care scutura nervos din cap, parcă iritată de prezenţa străinilor în prejma ei. Ba chiar a mângâiat-o, i-a zâmbit în semn de mulţumire că este cuminte. „Sunt îmblânzitoare, dacă le mâglişeşti. Noi le zicem gale, că sunt lente. Nu stau cu oricine. Şi le mulge numa’ ăla cu care-s învăţate. Trebuie să te porţi frumos cu ele, că nu dau lapte altfel, şi aşa nu e prea mult, cum e la vacă, de dă şi câte două găleţi“, zice tanti Ştefana, strigând apoi: „Uite-l şi pe Fane Bulea, bivolar la noi“. Nea Fane şi cu nevasta lui Elena n-au crescut bivoli, dar îi pasc pe ai celorlalţi. „Mă duc cu ele pe başeu, că la islaz s-a uscat tot. Se mai supără oamenii pe noi
