Împătimiţii undiţei nu ratează ocazia de a-şi lansa momeala în apele de coastă ale Mării Negre. Fie că sunt în concediu, fie că au venit cu afaceri la malul Mării Negre, iubitorii pescuitului sportiv au cel puţin o lansetă în bagaj. Pe digurile sau fâşiile de plajă care pătrund în mare găseşti zilnic pescari în orice moment al zilei. Dacă îi întrebi de această pasiune, cei mai mulţi vor spune că au crescut de mici cu undiţa în mână, un microb transmis de un părinte sau de vreo altă rudă.
Crescut pe Someşul Mic
Nea Fănel, în vârstă de 60 de ani, se află de două săptămâni în Constanţa şi pescuieşte pe dig aproape în fiecare zi. Între timp, soţia face plajă. Este clujean şi mărturiseşte mândru că a crescut în apropierea Someşului Mic. A învăţat să pescuiască de la zece ani.
„Am pescuit în fiecare zonă în care am călătorit, dar nimic nu se compară cu pescuitul pe Mureş“, mărturiseşte Fănel. Pe măsură ce-l întrebi mai multe, începe să-ţi povestească de pasiunea lui de parcă i-ai fi prieten de mulţi ani. „Îţi zic eu: dacă vrei să înveţi meseria asta şi să te şi bucuri de pescuit, du-te în Delta Dunării. E foarte frumos acolo. Am nişte rude ale nevesti-mii la care merg an de an. Să vezi acolo pescuit“, spune bărbatul.
L-a muşcat diavoliţa
Nici nu termină de lăudat Delta, că simte la undiţă cum trage peştele. Zvâcneşte fără să stea pe gânduri, dar rămâne doar cu firul. Îmi arată: „Uite, a muşcat cu totul. E mare!“. Degetele i se mişcă rapid în timp ce leagă o altă „montură de fund“. „Dar să vezi ce am păţit acum câteva zile. Am prins un guvid sau aşa am crezut. Când, ce să vezi, un peşte m-a înţepat rău de tot cu aripa de sus, de a trebuit să ajung la medic. Era o diavoliţă. Cineva încerca să mă oprească să pun mâna pe peşte, dar eu nu am ştiut“, povesteşte omul, arătând palma umflată.
Un amator
