Pocăinţa gen. Pacepa continuă şi se cuvine salutată, fie şi din raţiuni creştineşti deplin legitimate de o luptă cu întruchipări ale Diavolului. Reîmprospătată este imaginea gen. Ion Mihai Pacepa prin recenta apariţie a două volume: Lucia Hossu Longin - “Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa”, Ed. Humanitas şi CNSAS – “Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978 – 1980” (studiu introductiv şi selecţia documentelor de Liviu Ţăranu), Ed. Enciclopedică. Blocarea unor arhive esenţiale cum ar fi aceea a CIA ne va supune însă până la adânci bătrâneţi caznei de a asculta aceleaşi adevăruri personale ale gen. Pacepa, doar superficial remediabile prin accesul la surse alternative.
Copleşită de onoarea întâlnirii şi a discuţiei cu gen. Pacepa, dna Hossu-Longin ne introduce într-un univers magic unde îi ia acestuia un interviu îndrăgostit, încurajându-l să repete episoade arhicunoscute, menajând un discurs marcat pe alocuri cu puseuri delirante şi favorizând, inclusiv printr-un lung şir de politicoase omisiuni, imaginea hagiografic-exclusivistă a unui erou. Liviu Ţăranu ne înfăţişează un gen. Pacepa mai verosimil, problematizează cazul şi îl extrage nuanţat din diferite contexte.
De exemplu, dl Ţăranu, spre deosebire de alţi, puţini la număr, cercetători pentru care gen. Pacepa este fie martir, fie trădător, enumeră şi alte posibile motive ale intempestivei defectări din ’78: gen. Pacepa părea să fi intrat în dizgraţia lui Ceauşescu care, în locul destituitului gen. Doicaru, l-a preferat în fruntea DIE pe gen. Dănescu, poate şi pe fundalul comandării unei anchete interne ce provocase suspecte crize de nervi placidului gen. Pacepa. În fine, n-ar trebui omisă nici explicaţia apărută prima oară în cotidianul „Die Welt“ din 8 aug. 1978: gen. Pacepa ar fi aflat despre o deconspirare a sa de către serviciile secrete ceauşiste, ceea ce l-a împins spr
