Având o forţă interioară şi un curaj deosebit, Constanţa Popescu Trotir a reuşit să răzbească într-o viaţă plină de suferinţe şi dezamăgiri Născută: 11 august 1931, satul Vidimireşti, comuna Bala Băi

Studii: Liceul Teoretic de fete Drobeta Turnu Severin, Şcoala Sanitară

Experienţă: 40 de ani ca asistentă medicală

Familie: Căsătorită, are un copil

Constanţa Popescu Trotir, în vârstă de 78 de ani a avut parte de o viaţă zbuciumată, dar care îi oferă acum sentimentul de împlinire. Crescută într-o familie de învăţători, împreună cu alţi 6 fraţi, Constanţa Popescu Trotir a ştiut întotdeauna ce înseamnă munca grea şi efortul de a ajunge un om realizat. „Părinţii mei erau de la ţară, dar erau amândoi învăţori, de aceea am primit o educaţie mai aleasă. Când am crescut mai mare am aflat că tatăl meu, Dumitru Trotir a fost şeful Mişcării Române de Rezistenţă Anticomunistă şi deputat în Marea Adunare Naţională. Faptul că tatăl meu a avut nişte convingeri mai libertine şi lupta pentru înlăturarea regimului i-a adus moartea prin împuşcare şi o mulţime de probleme pentru familia care a rămas în urmă”, susţine fosta asistentă medicală.

A suferit multe pentru a se întreţine

Sistemul în care a rămas să-şi trăiască viaţa după moartea tatălui său i-a rezervat Constanţei Popescu Trotir o mulţime de suferinţe. „Când am rămas singuri, fără tata, a trebuit să ne întreţinem singuri fiindcă mama nu mai avea niciun fel de posibilităţi. Primul meu loc de muncă, obţinut cu greu, a fost ca infirmieră la secţia de pediatrie a spitalului din Severin. Din cauza idealurilor politice ale tatălui care intrau în clasa opusă regimului comunist am îndurat bătăi, am fost arestată la Brezniţa de unde am fost scoasă de cel care urma să-mi devină soţ şi am fost în pericol de a intra chiar şi la scaunul electric.  După situaţia grea de aici am plecat în Man