Tot ce s-a realizat în România în ultimii 20 de ani a fost făcut la presiunile unei organizaţii externe. O veste groaznică au primit angajaţii statului în aceste zile: 150.000 de bugetari vor fi daţi afară. Această cerere nu e a Guvernului Boc, ci a fost singura condiţie a FMI (Fondul Monetar Internaţional) pentru a continua creditarea României.
Unde a dispărut ţâfna politicienilor care, în urmă cu mai puţin de un an, anunţau că în ţara noastră nu este şi nu va fi criză? Astăzi am ajuns în situaţia în care criza a rămas doar în România. E o exagerare, dar trecem prin cea mai neagră perioadă din 1997 încoace. Banii s-au terminat, iar Guvernul Boc se împrumută de la bănci pentru a plăti pensiile. Toate segmentele societăţii nereformate atârnă astăzi precum bolonavii de gâtul unui Executiv care se duce la fund.
Domeniul educaţiei, al sănătăţii şi al justiţiei au devenit mari consumatoare de bani fără vreo perspectivă de a putea fi susţinute şi, mai ales, reformate. Tot ce s-a realizat în România în ultimii 20 de ani a fost făcut la îndemnul şi presiunile unei organizaţii externe, în special Uniunea Europeană. Clasa noastră politică nu a reuşit nimic. Proiectele partidelor zac într-un maldăr de praf şi incompetenţă. Ba nu, mă înşel, clasa politică a reuşit doar atunci când a avut iniţiative iraţionale şi populiste – cum ar fi distrugerea bugetului de asigurări sociale în 1990, vânzarea apartamentelor către chiriaşi în acelaşi an, legea agricolă, incompletă şi nedreaptă, măriri de pensii în ani electorali fără a ţine seama de implicaţiile economice.
Acestea sunt doar câteva măsuri aiurea la care se adaugă corupţia endemică şi nepotismul care au făcut ravagii în ultimii 20 de ani. Cred că această criză va pune capac unui anumit tip de a face politică. În sfârşit, vedem astăzi că o ţară nu poate fi condusă oricum. E nevoie de ştiinţ
