România e la pământ în aceste săptămâni şi nu a trebuit să vină FMI ca să aflăm, guvernul şi goarnele sale încearcă să ne liniştească în fel şi chip că situaţia e sub control. Adevărul este exact pe dos. Situaţia a scăpat de sub control. E suficient să citeşti cifrele oficiale vânturate în aceste săptămâni şi viteza cu care ele se schimbă. Dar nu trebuie să ajungem aici. Orice negustor, cât de mic, poate să ne spună că băncile stau, creditul e scump şi nu se dă, că guvernul ia tot potul, că piaţa a făcut implozie, că nu se vând şi cumpără decât produse de strictă necesitate, comenzile la export sunt de mult un vis. Iar dacă întrebi, în administraţie, ameninţarea cu incapacitatea de plată este majoră. Toţi stau cu frica în sân şi nu ştiu dacă vor fi daţi afară sau, în caz că nu, dacă vor primi salariile şi, mai ales, cât la sută din ele. 50%, 80%? Marian Sârbu a zis acum vreo două luni, nu prea băgat în seamă, că speră să aibă bani pentru pensii şi salarii până la sfârşitul anului. Era prima dată când în această zonă se recunoştea gravitatea situaţiei. Asta implică faptul că e posibil şi să nu aibă. Este exact ce aflăm acum, odată cu vizita delegaţiei FMI la Bucureşti.

Bugetul statului nu are bani să plătească nici salarii, nici pensii şi se împrumută aproximativ 50 de milioane pe zi, de la băncile private, în condiţii proaste, adică scump. Guvernul a preferat să ia de la FMI bani mai ieftini, ca să acopere gaura. Este o soluţie disperată şi ne arată un guvern cu spatele la zid, cu buzunarele goale. Ajuns la ananghie, cred că are şi o memorie scurtă. Ne-a spus în repetate rânduri că nu se vor folosi aceşti bani pentru salarii şi pensii, ci vor ajunge la BNR pentru a elibera băncile să dea credite şi pentru investiţii, care ar asigura locuri de muncă şi relansarea economică. Ăsta era motorul ieşirii din criză de care ni se vorbea cu fast prin ianuarie. Când preşe