Gabi Balint vorbeşte în premieră despre experienţa sa la Timişoara şi despre relaţia cu patronul Marian Iancu. Balint a fost dat afară de la Timişoara cu două meciuri înainte de terminarea sezonului: ultima etapă a campionatului şi finala Cupei României. Demiterea a fost tăioasă şi crudă, ca o operaţie, în direct, la sport.ro, televiziunea de pe scaunul căreia Iancu îl pusese pe Balint pe banca lui Poli.

La două luni de la acel moment, Balint s-a hotărât să vorbească. Despre cum se băga Iancu la echipă, despre „strategia“ de dinaintea meciului cu Urziceni, despre problemele financiare de la echipă, despre cum i s-a luat şansa de a câştiga un trofeu şi despre cum e să priveşti eliminarea Şahtiorului de la televizor, când mintea ta e în continuare pe bancă.

„Adevărul“: Cum va fi „dubla“ cu Stuttgart?

Gabi Balint: Nemţii au cu siguranţă prima şansă, situaţia e cumva asemănătoare cu cea de dinainte de meciurile cu Şahtior.

La ce trebuie să se aştepte Sabău din partea patronului dacă echipa nu va avea rezultate?

La Timişoara, pretenţiile sunt mari din toate direcţiile: conducere, primărie, suporteri... E clar că patronul n-o să aibă răbdare cu niciun antrenor, doar a băgat mulţi bani în echipă.

Cu tine a avut răbdare? Cum a fost relaţia ta cu Marian Iancu?

Eu am încercat să port un respect celor cu care am lucrat, dar acest respect trebuie să fie reciproc. E prima oară când vorbesc despre episodul ăsta, aţi văzut că până acum nu am zis nimic. Dar au fost lucruri care m-au dezamăgit foarte tare şi poate e momentul să clarific câteva aspecte.

Ce nu a mers?

Eu am cerut trei lucruri înainte de a semna. Primul, să mi se dea o siguranţă financiară la echipă, să nu fie plăţi întârziate, să nu se promită ceva şi să nu se ţină de cuvânt.