În 1975, un redactor de la Televiziunea Română, Cornel Rusu, descoperă, într-un fişet metalic din Clinica de Neurologie a Spitalului Colentina, un document-legendă care se credea a fi definitiv pierdut. Erau 13 cutii metalice, conţinând negativele ce reprezentau primul film documentar din România. Acesta purta denumirea „Tulburările mersului în hemiplegia organică“ şi fusese realizat în 1898 de către academicianul Gheorghe Marinescu, medic neurolog la Spitalul Colentina.
Trecuseră doi ani de la proiecţia primului film din lume. Auguste Lumiére, autorul acestuia şi deţinătorul primului cinematograf, nu putea să nu puncteze lucrarea absolut inedită a dr. Marinescu.
Îi scrie personal acestuia: „Comunicările dumneavoastră asupra utilizării cinematografiei în studiul bolilor nervoase mi-au trecut, într-adevăr, prin mână, într-o vreme când primeam «La Semaine médicale». Mărturisesc că uitasem aceste lucrări şi vă sunt recunoscător de a mi le fi amintit”.
Doctorul academician Gheorghe Marinescu (1863 – 1938) a fost fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie. Instruit la Facultatea de Medicină din Bucureşti, îşi continuă studiile la Paris cu sprijinul lui Victor Babeş. Călătoriile de studii îl poartă mai apoi prin Germania, Anglia, Belgia şi Italia. Întors în ţară în 1897, preia conducerea secţiei de boli nervoase a Spitalului Pantelimon.
Activează, de asemenea, ca profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Este numit membru al Academiei Române în 1906. În 1919, clinica de boli nervoase se mută în Spitalul Colentina, unde va rămâne timp de 41 de ani şi va forma nucleul Şcolii Româneşti de Neurologie.
De-a lungul carierei sale, doctorul Marinescu a colaborat frecvent cu mediile ştiinţifice din Europa, fiind numit membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, în 1912.
Gheorghe
