- Comentariu - nr. 353 / 12 August, 2009 Emil Boc este un om onest, un roman adevarat. A fost un bun primar al Clujului _ capitala Transilvaniei, cum, neoficial, i se mai spune -, oras care, sub mandatul sau de edil, a cunoscut o dezvoltare economica (prin investitiile atrase) cum, poate, doar Timisoara s-ar mai putea lauda ca a realizat-o! Dar, vorba romanului, "una-i una, alta-i alta". Una e sa fii primar (chiar daca Clujul se apropie de 500.000 de locuitori!), si cu totul alta este sa conduci o tara. Este o mica, mare diferenta. In noua sa calitate de prim-ministru _ si inca in fruntea unui Guvern alcatuit din ministri ce provin din cele mai mari partide din Romania _ nu este suficient sa fii doar cinstit, sa fii animat de cele mai bune intentii. Mai trebuie sa stii si economie si, mai ales, sa ai personalitate (nu sa executi orbeste tot ceea ce ti se spune de la Cotroceni!) si, nu la urma, sa ai doar talentul de a vorbi frumos… discutii, ci si de a sti sa stabilesti puncte de legatura intre opiniile divergente si, in final, sa pui in practica ce s-a convenit si ai promis. Sigur, toata lumea stie cum a ajuns Boc (presedintele PD-L) prim-ministru. Pleasca guvernarii i-a pus-o in poala nimeni altul decat presedintele Romaniei, Traian Basescu. Foarte bine. Numai ca Emil Boc si Guvernul pe care, inca, il conduce a avut, pe de o parte, o mare sansa, iar, pe de alta parte, o si mai mare nesansa. Sansa s-a numit "majoritatea parlamentara" de peste 70 la suta _ de care niciun guvern postdecembrist nu a beneficiat _ ce-i conferea posibilitatea de a trece prin Parlament orice lege vitala pentru tara, fara probleme. Nesansa acestui Guvern (stufos) Boc a fost insa ca si-a inceput activitatea in perioada celei mai crunte crize economice si financiare de pana acum. Ca urmare, nu putini analisti economici au incercat sa gaseasca raspuns rational la intrebarea: "De ce partidele