Jurnaliştii francezi de la cotidianul Le Monde publică un articol dedicat în întregime primei gimnaste din lume care a primit nota zece în cadrul unui concurs olimpic, cu ocazia unui sejur al gimnastei române la Paris. "Aţi fost campioană la gimnastică, precum Nadia Comăneci?" O întrebare pe care mica gimnastă de la Montrealul anilor 1976 a auzit-o de mii de ori şi de mii de ori, a răspuns: "Eu sunt Nadia Comaneci", scrie cotidianul francez.

Nadia Comăneci a vizitat Parisul, la începutul lui iunie, în cadrul unui sejur care nu putea fi ratat de presa franceză.

Star, dar nu chiar. Aşa este Nadia Comăneci, la peste 30 de ani de la urcarea pe podiumul gimnasticii mondiale.La mijlocul verii anului 1976, în Canada, gimnasta şi-a adjudecat cinci medalii: trei de aur - la individual compus, bârnă şi paralele, una de argint - la compus si una de bronz  - la sol.

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, mica talentată obţine şapte note de 10, rezultatul perfect care nu mai fusese atins niciodată până atunci. In fata ecranelor, spectatorii din lumea întreaga au descoperit atunci un copil de 14 ani, cu supleţea unei pisicuţe, care dovedea o măiestrie incredibila pentru o adolescentă ca ea. 

Istoria perfectă a vieţii mele este ceea ce îi interesează pe oameni , recunoaşte gimnasta, acum. Bineînteles că viaţa este un drum sinuos, care îţi rezervă şi bune şi rele. Însă, ceea ce oamenii vor sa audă este ca am depăşit greutăţile şi că am ajuns până în vâr f .

Juranliştii francezii îşi amintesc cele mai grele momente prin care a trecut gimnasta română: plecarea antrenorului său, Bela Karolyi, în Statele Unite, dificultăţile din ţara cauzate de regimul lui Ceauşescu, relaţiile tumultoase cu fiul dictatorului şi fuga sa din România, în 1989.  

Ea singură a atins culmea gimnasticii, în 1976, ceea ce