A început campionatul, au început competiţiile europene (cu bine pentru noi), dar obsesia cluburilor rămân transferurile.
În plină criză, sumele aspiră la Cartea Recordurilor. Toată lumea se întreabă, de pildă, cum de a reuşit noul-fostul preşedinte al Realului, Florentino Pérez, să scoată banii pentru Cristiano Ronaldo, Kaka şi Benzema. Ba să-i aibă în vedere şi pe Ribéry şi pe Xabi Alonso. Metoda achiziţiilor unor mari vedete a brevetat-o în anii '50 predecesorul lui Pérez, legendarul Santiago Bernabeu, pe care generaţiile mai noi îl ştiu doar ca nume al stadionului din Madrid, când i-a adus dintr-un foc la Real pe Di Stefano, Kopa şi Puşkaş.
Pérez însuşi, în precedentul mandat, i-a cumpărat pe Zidane, pe Beckam, pe Figo şi pe celălalt Ronaldo, brazilianul. Numai că, oricât de mari jucători or fi fost ei (Puşkaş, fugit din Ungaria în timpul Revoluţiei din 1956, cred că a fost luat pe gratis, deşi era unul dintre marii fotbalişti ai Europei, pe care l-am văzut la Baia Mare, în partida echipei lui Mateianu cu Real din Cupa Campionilor), preţurile nu sunt comparabile. Cei aproape 100 de milioane de euro daţi pe Ronaldo, portughezul, sunt cam de trei ori mai mulţi decât banii daţi pe Ronaldo, brazilianul. Pérez reuşeşte lovitura începutului de mileniu: patronul celei de-a doua firme de construcţii din lume, ca cifră de afaceri, cu 150.000 de angajaţi numai în Spania şi cu o avere estimată la aproape 2 miliarde de euro, îi cumpără pe cei trei muschetari cu „doar” 194 de milioane de euro, fără (citiţi cu atenţie!) să scoată un cent din buzunar.
Două mari bănci spaniole îi acordă un credit de 200 de milioane, tocmai acum când toată lumea se plânge de zgârcenia băncilor în materie de credite. Nu e numai forţa financiară a uriaşei întreprinderi a preşedintelui. E şi maniera în care el a promis că va scoate banii. A cedat mai întâi drept