Un vechi obicei care s-a menţinut în Cişmigiu este cel de a bea apă de la Izvorul lui Eminescu. Nevoile şi preferinţele oamenilor au păstrat tradiţia.

Întotdeauna, în Cişmigiu, oamenii au făcut popas la Izvorul lui Eminescu, situat lângă intrarea în Cişmigiu, dinspre strada Ştirbei Vodă.

Dar ceea ce odinioară era un obicei din plăcere, astăzi se regăseşte, mai ales, sub forma obiceiului pe care ţi-l creează necesitatea.

Izvorul salvator

„Suntem 30 de familii de rromi care, de doi ani, nu mai avem contract cu Apa Nova, din cauza datoriilor de 70.000.000 de lei vechi, la plata facturilor.

Dacă n-ar fi izvorul ăsta, am muri”, a spus Ioana Mihai, o femeie care vine frecvent de la Piaţa Matache să-şi ia apă de băut şi să facă provizii pentru treburile casnice.

Un bărbat şi-a spus şi el oful: “Înainte de ’89 am lucrat ca muncitor la Trustul Carpaţi, dar acum nu mă mai angajează nimeni. Nu am bani de dat pe apă, aşa că salvarea mea este izvorul astă, al lui Eminescu”.

Alţi oameni vin să ia apă din Cişmigiu, pentru că cea de la robinet „este de nebăut”. „Deşi avem filtre la toate robinetele tot nu putem să bem apa de acasă.

Este plină de nisip şi aşa este la toţi cei care locuiesc pe străzile Vintilă Mihăilescu şi Nucşoara din Crângaşi” a spus bărbatul.

„Apa regilor şi a Comitetetului Central"

Printre cei care vin cu căruciorul la Izvorul lui Eminescu, ca să ducă acasă zeci de litri de apă, sunt şi oameni care o beau din păcere.

„Astăzi aştept în vizită nişte prieteni, aşa că îi voi servi şi cu apă de izvor – o delicatesă, nu?”, a spus Şalari Constantin care vine frecvent de la Piaţa Romană.

La rândul său, un pensionar, vecin de peste 50 de ani cu Cişmigiul, bea cu mare păcere această apă, pentru că îi ştie “povestea”.

“Apa asta vine dintr-un puţ de peste 60 de metri adâncime, care se află în parc,