Dialog FP. Cu aliaţii prinşi în regiunea Af-Pak, ceea ce influenţează şi "resetarea" relaţiilor dintre SUA şi Rusia, are România nevoie de propriile-i “restartări” internaţionale?

Dosarul „Af-Pak - Noul front de Est al Europei” din FP România nr. 11 (iulie/ august) a trezit o întrebare capitală: date fiind împotmolirile aliate din Af-Pak plus nevoia de ajutorul Rusiei în regiune, se diluează implicarea de până acum a aliaţilor occidentali în zona Mării Negre. Există percepţia că într-acolo ar bate şi „resetarea” relaţiilor SUA, respectiv ale NATO, cu Rusia şi că aceasta s-ar face în detrimentul umbrelei de securitate occidentală de deasupra Europei Centrale şi de Est. Cu atât mai mult apare întrebarea: are nevoia România de propriile restartări ale relaţiilor externe?

Am invitat diferiţi experţi în relaţii internaţionale şi domenii conexe să analizeze o serie de întrebări care se pun şi în România. Un nou set de răspunsuri, pline de idei şi vehemenţă, vine de la Florin Diaconu – cercetător ştiinţific la Institutul Diplomatic Român: „Misiunile de diverse tipuri întreprinse, ani în şir, alături de aliaţii occidentali, pe ambele teatre de operaţiuni au fost modalitatea prin care s-au transferat către România cantităţi semnificative de know-how foarte modern în domeniul militar. O astfel de şansă România a mai avut doar în anii Primului Război Mondial.”

1. Cum poate fi reţinută atenţia aliaţilor occidentali în regiunea României / Mării Negre, într-o perioadă când aceştia sunt (obligatoriu) mai atraşi de frontul estic din Af-Pak? Ce efecte poate avea în regiune diminuarea interesului occidental?

În nici un fel. Şi aceasta din două motive. Mai întâi, pentru că Occidentul nici n-a avut, în ultima vreme, centrul real de greutate al intereselor şi acţiunilor sale în zona Mării Negre. În al doilea rând, pentru că la Marea Neagră exi