Ceea ce trebuia sa se intample demult, pana la urma tot se intampla pentru ca economia nu poate fi pacalita. Atat doar ca intazierea unor masuri vitale si inevitabile face ca pretul lor sa fie, in final, mult mai mare, iar efectele benefice atenuate.
Cu cutitul acordului cu FMI la os, guvernul se vede nevoit sa faca ceea ce trebuia sa faca de la inceput: sa taie cheltuielile bugetare. Dupa plecarea delegatiei FMI, Gheorghe Pogea a anuntat primele masuri serioase: 10 zile de concediu neplatit pentru toti bugetarii si primele concedieri.
Masurile sunt cu mult mai serioase decat tot ce am auzit pana acum, dar nu radicale, probabil insuficiente si in mare masura nedrepte.
Este incorect ca bugetari care muncesc de le sar capacele pentru ca sunt si asa prea putini, de exemplu politisti si medici, sa stea neplatiti 10 zile, in rand cu bugetari inutili care muta doua hartii printr-un minister, doar pentru ca guvernul nu are curaj ca in an electoral sa ridice aceasta presiune de pe buget.
Apoi, mi-e greu sa inteleg cum va aplica guvernul aceasta masura in domenii vitale cu personal deficitar? Asistentele medicale si-asa sunt putine, cine le va tine locul in perioada de concediu neplatit? Cand educatoarele vor fi in concediu neplatit, trimitem copiii acasa? Reducerea orelor de program presupune exact aceleasi neajunsuri in domeniile supraaglomerate.
Egalitarismul acesta de asistenta sociala acolo unde ar trebui sa functioneze criteriile de eficienta este demobilizator si pagubos. In ultima instanta, pe spinarea cui?
Si macar de-ar fi vorba despre austeritate pe linie. Insa cat timp in guvernul Romaniei exista cel putin 4 ministere inutile este o nerusinare sa vorbesti despre reduceri de cheltuieli si austeritate.
Ministerul Tineretului si Sportului, ministerul Turismului, cel pentru Relatia cu
