Pierdută total în atmosfera de bucătărie a reţetelor, am sărit ca arsă când a sunat telefonul.
O colegă, Geta, m-a sunat ca să-mi spună, cu plânsul în gât, că vine pe la ei cumnatul, doar pentru câteva ore, şi n-are aproape nimic de mâncare. "Cum să-i dau mâncare de cartofi? N-a mai fost pe la noi de cinci ani şi eu îi dau mâncare de cartofi? Nici nu ştiu ce să fac. Îmi vine să mor de supărare!", se tânguia ea. O întreb cu ce pot să o ajut şi începe a-mi turui despre ceva ce am adus eu cu mulţi ani în urmă, la o zi a mea. Draci! Nici nu-mi aminteam! O întreb când vine cumnatul şi-mi zice că poimâine. OK! Peste noapte inventez eu ceva care se poate schimba "pe ici, pe colo, şi anume în punctele... esenţiale". Na, că l-am băgat pe Nea Iancu în bucătărie!
A doua zi, mă duc la ea şi o pun să-mi arate tot ce are prin cămară şi frigider. Erau multe de folosit. Am trimis-o să cumpere patru pâini. Apoi am tăiat solzişori şase cepe mari şi două căpăţâni de usturoi. Am tăiat felii, groase de un deget, pâinea şi am pus-o să o ungă cu margarină (avea Rama!), pentru că tot nu pricepea nimic şi stătea degeaba. A curăţat şi patru morcovi şi i-a dat pe răzătoarea mică. Am făcut o supă concentrată din Delik'at. Am luat o punguţă cu spanac din congelator, l-am pus la cratiţă cu puţin ulei şi supă, până s-a fiert şi l-am dat la răcit. Am pus la fiert o cană cu orez, în puţin ulei şi supă, apoi l-am dat deoparte. Pentru că avea cinci ouă, i le-am spart pe toate într-un castron şi le-am bătut în duşmănie. Apoi le-am pus într-o tigaie şi le-am făcut "omletă creaţă", adică am amestecat puţin cu furculiţa, cât să se încreţească. Am tăiat felioare subţiri o bucată de costiţă afumată şi am prăjit-o, apoi am dat-o deoparte. Am pus la înăbuşit ceapa şi morcovul, în grăsimea de la costiţă şi când a fost gata am pus-o la răcit. Am tăiat cubuleţe trei gogoşari acri, am ras o buc
