- Diverse - nr. 353 / 12 August, 2009 Cand societatea pare sovaitoare si lanceda trebuie revolutionata imediat, scria Nicolae Iorga. Savantul stia, asa cum stiu si cei care ii invata opera, ca intarzierea e dezastruoasa. Ziua noastra sta sub semnul neiertator al acestei intarzieri. Este invocata omniprezenta criza, instalandu-se o lenevire fara precedent a societatii. La umbra scuzelor crizei, gandul lancezeste. Nimic mai periculos... Daca e vorba de lenevirea spiritului, pericolul este incomensurabil. Sa nu mai tiparim o Istorie a literaturii romane la Targu-Mures, sa nu dezvelim statuia lui Liviu Rebreanu la Targu-Mures (prin subscriptie publica), sa nu redeschidem o librarie Romulus Guga s.a.m.d., ar fi amputari spirituale, pentru care protezele ar necesita cheltuieli prea mari. Sa privim in urma, inspre perioada de criza. In 1932, Liviu Rebreanu propunea o noua revista, "Romania literara". Cand s-a replicat ca e momentul "nefericit", de criza, romancierul a raspuns ca nu poate amana aparitia revistei, intrucat crizele sunt fara de sfarsit in viata omenirii : "Cand nu e criza politica, trebuie sa fie una economica, daca nu e financiara, va fi negresit una sociala; cand nu e criza de guvern, se gaseste o criza de regim... Sunt nenumarate si se gasesc altele noi. Poate ca pricinile mai adanci ale tuturor sunt dincolo de vointa omului. Poate ca ele prevestesc sau sunt semnale exterioare ale unei prabusiri generale, din ce in ce mai accentuate si iremediabile, a intregii civilizatii actuale, care face din om sclavul masinii. Precum se poate ca avalansa de crize sa fie inevitabile dureri ale nasterii unei lumi noi..." Nesovaiala romancierului din 1932 e pilduitoare. Criza poate prabusi sau poate renaste lumea, verificand caractere, atitudini, sentimente. Lancezeala spiritului este de neconceput. In a vorbi eternitatii nu se admit goluri. Ori, eternitatii ii poti v