Sandu, pe 25 martie ai fost „expediat“ din România. „Pachetul“ complet include amendă, expulzare şi interdicţie de doi ani şi jumătate. Să lămurim puţin evenimentele. Cît a fost amenda şi ce scrie în ordinul de expulzare? Amenda a fost de 12 milioane de lei vechi. În procesul-verbal scrie: „Are şedere ilegală pe teritoriul României“. La ceva distanţă de acele momente grele (şi penibile), cum vezi acum situaţia? Ce s-a greşit în cazul tău? Cu ce consideri că ai fost defavorizat şi în ce măsură ai fi putut evita acest episod? Nu există „cazul meu“. Există o mare ruşine, penibilitatea relaţiilor moldo-române. Şi asta nu din cauza cetăţenilor simpli, ci din cauza politicienilor. S-au întîmplat destule lucruri, între timp, la Chişinău. Cum au fost aceste luni pentru tine? Au fost ca un vis. Şi acum am încă impresia că visez şi poate la un moment dat mă voi trezi… Pentru că e greu să trăieşti doar într-un coşmar. S-au întîmplat şi lucruri bune, dar asta ţin de mine, nu de ţară. Adică pot să stau lîngă mama, mă bucur să lucrez la revista Stare de Urgenţă. Şi cam atît cu bucuria La Bucureşti, în urma unei petiţii on-line iniţiate de Mugur Grosu, semnată de peste 1.500 de oameni şi înmînată într-o formă oficială Administraţiei prezidenţiale, ai primit un răspuns privind urgentarea soluţionării cererii de redobîndire a cetăţeniei române. Concret, ce s-a întîmplat de atunci? Nu am primit nici un răspuns. Mi s-au cerut cîteva declaraţii, plus cazierul moldovenesc şi cel românesc. Le-am trimis, şi de atunci e linişte.
S-a vehiculat, mai ales în mediul on-line, ideea că se putea face mai mult, cel puţin de la Bucureşti. Ce te-a dezamăgit în această poveste îndelung mediatizată şi, totuşi, fără rezultate? Să nu uităm că un alt caz, foarte apropiat temporal de al tău, a făcut ca fotbalistul Max Nicu să obţină în timp record cetăţenia şi să „joace“ pentru România.