În august 1989 se împlineau cinci ani de la instituirea Zilei brigadierului. Iniţiativa era trecută, fireşte, în contul lui Nicolae Ceauşescu. "Ziua brigadierilor, intrată în tradiţia democrată a întregului nostru popor, scrie Informaţia Bucureştiului, semnifică unanima recunoaştere a contribuţiei tinerei generaţii la tot ceea ce am înfăptuit şi înfăptuim în timpul tânăr al României de azi."
La începutul verii lui 1984, în cadru festiv, era inaugurată o nouă lucrare de infrastructură - Canalul Dunăre-Marea Neagră. Parte din lucrări fuseseră făcute de tinerii utecişti, elevi şi studenţi. Canalul din vremea lui Ceauşescu jucase şi rol de "şantier naţional al tineretului", cântat ca atare de propagandă. După trei luni de la inaugurare, efortul tinerilor şi-a găsit încă o dată răsplata: o zi din august a fost dedicată omagierii brigadierilor, adică tinerilor care construiau, la propriu, edificiile patriei socialiste.
Aniversarea oferea ziarelor prilej de numărători şi statistici. După socoteala prezentă în Flacăra, România număra în 1989 peste 200 de şantiere "în care tinerii contribuie la permanenta înălţare a patriei". Spre exemplificare erau amintite Canalul Dunăre-Bucureşti şi sistemul de îmbunătăţiri funciare din Câmpia Buzăului.
"Informaţia Bucureştiului", ziarul Comitetului Municipal de Partid Bucureşti, inventaria şantierele din aria teritorială "de competenţă". Reieşea că în ultimele două decenii ale regimului comunist, în Capitală funcţionaseră trei şantiere naţionale, trei municipale şi 160 de şantiere locale. Dintre cele considerate de importanţă naţională era amintit Şantierul naţional al tineretului pentru amenajarea complexă a râului Dâmboviţa din zona Ciurel.
Vara, grupuri de elevi şi studenţi din toate judeţele ţării mergeau pe şantier. Organizarea deplasării revenea organizaţiilor loca
