Scandalul generat de măsurile timide ale doamnei Andronescu a dat ghes la dat cu părerea unei mulţimi de aflători în treabă, bloggeri sau „comentatori“ grafomani, de regulă anonimi, pe forumurile revistelor şi ziarelor. Toţi au păreri ferme. Sînt inteligenţi şi n-au dubii. După ei, universităţile de stat, în goana lor hulpavă după studenţi, s-au pus pe demolat concurenţa. Majoritatea acestor indivizi cu logică şontîcă nu pricep un lucru elementar, formulat limpede şi concis de Rodica Zafiu în România literară din 31 iulie: „vocile alarmate nu reprezintă concurenţa invidioasă, ci reacţia firească a unei bresle care îşi apără standardele şi legitimitatea“. Numai un neştiutor – care ar trebui, în consecinţă, să se abţină de la cuvînt –, un imbecil sau un răuvoitor interesat poate susţine contrariul. În chestie nu e calitatea, indubitabilă, de fost cadrist a lui Bondrea, ci calitatea execrabilă a pregătirii pe care o oferă majoritatea universităţilor private. Calitate care se poate testa şi după „vîrfurile“ absolvenţilor lor (se poate consulta Cotidianul din 5 august pentru cîteva mostre şi, spre comparaţie, liste de alumni de după 1990 ale facultăţilor de stat, de exemplu http://fmi.unibuc.ro/ro/alumni/). Exact ca în privinţa vinei pentru porcăriile petrecute în regimul comunist, unde băieţii inteligenţi încearcă să facă din noi toţi o apă şi-un pămînt – toţi au turnat, toţi au colaborat, nu e nici o diferenţă între activistul cutare, cu rang înalt, şi umilul participant la cursurile de conducere organizate la partid etc. –, acum se lansează ideea că universităţile de stat nu sînt cu nimic mai răsărite decît cele private. Da, şi la stat sînt programe de licenţă încă neacreditate. Dar se poate compara o facultate care funcţionează de peste cincizeci de ani într-o universitate de peste o sută şi care încă nu şi-a completat un dosar de acreditare din nu ştiu cîte