Cu actuala conducere, Universitatea pare sortită eşecului anul acesta. Cu mare uşurinţă ne apropiem de „performanţa“ de a da de pământ cu tot ce s-a realizat în patru ani. De ce? Fiindcă posibilităţile limitate ale patronului l-au forţat pe acesta să mizeze pe „prietenii clubului“. Îmi vine greu să cred că nici Mititelu nu îşi dă seama de incompetenţa şi amatorismul acestora, numai că, în goana după lingăi şi da-uri, acesta şi-a permis să sară peste obiectivele echipei şi să urmeze calea hazardului. Poate iese! Şi dacă nu, mare brânză, că doar nu am mai văzut oricum Europa de atâţia ani! Nu avem cum să putem mai mult. Asta e realitatea.
Cu un antrenor bun pentru o echipă de pluton în divizia C nu poţi decât să distrugi tot ce construise Napoli. De când e la Ştiinţa, Mogoşanu a excelat doar la scris bilete motivaţionale pe uşile fotbaliştilor, şi acelea, foarte probabil, menite să-l pregătească pentru o viitoare meserie în presa scrisă la ziarul de casă al echipei. În rest, nimic. Chiar dacă hibele rămase de pe vremea lui Napoli erau evidente, „Mogo“ a adus mai mult haos în echipă. „Bulevardul“ Stoica - Şoavă - Rose candidează cu brio, din ce-am văzut în aceste două etape, la premiul „Amicii adversarilor“. Ce nevoie avea „El capitano“ de pregătire fizică, din moment ce el este cel mai agil fundaş din Liga I? La fazele fixe, „Mister“, pentru că e un adevărat mister meseria de antrenor pentru Mogoşanu, nu a observat nici o problemă. Cornerele şi loviturile au rămas la fel de nefolositoare. Atacanţii fac la fel de prost faza defensivă sau, mai bine zis, nu o fac deloc. Iar contraatacurile şi presingul, faze la care excelam pe vremea lui Nicolo, au fost date uitării pentru că o echipă ultraofensivă (cele mai multe ratări anul trecut) trebuie, în concepţia actualului antrenor, să se baricadeze şi să apere rezultatul.
Ne-am săturat de fotbaliştii rămaşi în lot de
