Infractorii care îşi ispăşesc pedeapsa în libertate dau cu mătura şi udă flori, deghizaţi în angajaţi ai primăriei. Condamnaţii sunt puşi să muncească în folosul comunităţii pentru a deveni responsabili.
O parte dintre infractorii care sunt scutiţi de puşcărie ajung, prin ordin judecătoresc, să ude florile din parcuri. Aceştia sunt obligaţi astfel la muncă în folosul comunităţii şi lucrează câteva ore pe zi, fără să primeasă niciun ban. Condamnaţii sapă, strâng gunoiul, amenajează spaţiul verde şi udă florile. De asemenea, cei care au comis tâlhării pot ajunge să lucreze cot la cot cu poliţiştii din sectorul administrativ, dând o mână de ajutor la curăţenie şi arhivare.
„Cei care îşi ispăşesc pedepsele prin muncă sunt oameni condamnaţi pentru infracţiuni, pentru o perioadă nu mai mare de patru ani şi care nu au antecedente penale. Cei mai mulţi ajung la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Bucureşti după ce au comis furturi sau tâlhării“, a spus Medeea Muntean, consilier de probaţiune.
Dacă în străinătate munca în folosul comunităţii reprezintă o pedeapsă de sine stătătoare, în România, cei care încap pe mâna justiţiei primesc o astfel de sancţiune după bunul plac al judecătorilor, deoarece legislaţia este flexibilă.
Nu îşi declină identitatea
Pentru a nu fi trataţi ca infractori, unii dintre ei mint când vine vorba de motivul pentru care au ajuns să lucreze, fără bani, câte opt ore pe zi. „Munca nu e foarte grea, dar când faci asta zi de zi şi ştii că nu primeşti niciun ban e cam aiurea. Nu am avut probleme cu oamenii, dar în afară de cei din conducerea instituţiei care ştiau ce e cu mine, celorlalţi le-am spus că sunt în practică, de la şcoală“, spune Daniel, de 21 de ani.
Tânărul a fost condamnat la un an şi jumătate de puşcărie pentru că a furat un casetofon dintr-o maşină şi a intrat prin efracţie în casa unui cunos
