Cu articole în presă şi două cărţi publicate încă din liceu, Andrei Vornicu promite să ne convingă că dinamismul imaginaţiei sale va da rezultate. Pregătirea continuă la Bucureşti. A descoperit că e pasionat de scris încă de la 8-9 ani. “Imediat după ce am învăţat să scriu şi să citesc, îmi amintesc că am găsit un toc şi o călimară şi am început să scriu, aşa pentru mine, texte destul de scurte. Scriu constant de pe la 10-11 ani, am avut o imaginaţie fabuloasă de mic, îmi populam  universul meu ca şi când aş fi trăit două vieţi, am scris în fucţie de ce am trăit”, îşi aminteşte Andrei Vornicu. I-au rămas scrise şi neterminate două romane de pe la 11 şi 13 ani, apoi a început să participe la concursuri cu  profil literar şi să obţină primele premii, şi concomitent şi-a descoperit pasiunea pentru teatru.

Explozie în liceu

Perioada cea mai fructuoasă, aşa cum o caracterizează, a fost în liceu. Elevul Colegiului Naţional „Unirea” s-a integrat cu greu, după cum recunoaşte cu umor. “Am aşa un handicap de a mă integra în comunităţi mari, m-am integrat greu, nu mi-au plăcut unifoma, regulamentele, într-a X a am început să mă şi cert cu colegii, lucrurile s-au schimbat în clasa XI, iar din clasa  a XII-a am început să intru în relaţii mai profunde cu profesori care mi-au rămas până astăzi nişte modele”, explică Andrei Vornicu.

Debut literar

Le-a atras tuturor atenţia cu prima carte publicată, intitulată „Am comis-o”, volum de proză scurtă satirică, de atitudine şi critică socială. “Era un ghiveci destul de interesant, a marcat o etapă în viaţa mea, am fiert în suc propriu un cvsasieseu.  A fost bomba atomică în liceu pe vremea aceea a lezat multă lume, profesori şi direcţiunea. A fost interesant efectul de bumerang, de exemplu în carte înfieram  festivatea de acordarera premiilor de excelenţă, nu-mi plăcea mie fest