Pentru Alexa, prietena ei Alexandra - Alex, cum îi spun prietenii - reprezintă glasul şi auzul. Alexa Chira şi Alexandra Bogdan sunt două tinere din Baia Mare pe care le leagă o prietenie specială de 13 ani. Alexa (18 ani) s-a născut cu deficienţe de auz şi vorbire şi comunică mai greu cu cei din jur. Prietena ei Alexandra, o adolescentă de aceeaşi vârstă, o ajută să se înţeleagă cu cei din jur.

„Deseori mergem pe stradă şi modul de a «vorbi» al Alexei atrage atenţia. Multora li se pare ciudat, dar nu în sensul rău şi chiar ne întreabă dacă suntem din România“, povesteşte Alexandra. Au fost amândouă la aceeaşi grădiniţă, dar s-au cunoscut în Parcul Mara din oraş. Aveau doar cinci ani şi a fost începutul unei prietenii frumoase.

„Eram în grupe diferite la grădiniţă, dar de multe ori făceam lecţii comune. Întotdeauna stătea în preajma mea, iar eu încercam să o înţeleg şi să comunic cu ea“, spune Alexandra. În cei 13 ani de prietenie care le leagă, cele două tinere şi-au dezvoltat un limbaj comun.

Niciuna dintre ele însă nu a învăţat limbajul semnelor din simplul motiv că nu a avut nevoie de el.

„Părinţii şi familia m-au tratat mereu ca pe un copil normal, am urmat o grădiniţă normală, o şcoală şi un liceu, de aceea n-am avut nevoie să învăţ limbajul semnelor“, arată Alexa. Când avea doar câţiva anişori, părinţii au dus-o la o specialistă din Braşov şi aceasta a învăţat-o timp de mai bine de un an să citească pe buze şi să „vorbească“.

Acum citeşte pe buze, reproduce şi ea, dar nu toate sunetele îi ies aşa cum trebuie. „Este nevoie de puţină răbdare şi atenţie ca să ajungi să înţelegi ce vrea să spună. Noi, cel puţin, aşa ne înţelegem şi reuşim să comunicăm perfect. Cu cei din jur este un pic mai dificil, dar sunt lângă ea şi e bine“, explică Alexandra.

Au învăţat una de la cealaltă @