Vasile Simionaş este un antrenor ieşit din prim-planul fotbalului românesc. Sursa: Arhiva EVZ

În prezent, acesta ocupă funcţia de consilier sportiv la Poli Iaşi şi încearcă să-şi aducă aportul la îndeplinirea obiectivului „studenţilor”: clasarea pe una dintre primele zece poziţii ale Ligii I la fotbal.

Pentru el, cea mai bună perioadă din cariera de tehnician este cea petrecută la Galaţi, pe banca Oţelului. A stat la timona „siderurgiştilor” vreme de cinci sezoane, reuşind în acest timp să-i ducă pe moldoveni de două ori în preliminariile Cupei UEFA. Intervalul petrecut la gruparea de pe Dunăre face parte, totodată, din cel marcat de celebra „Cooperativă” a fotbalului din ţara noastră.

Cum făceau economie şefii

„Nu s-a pus niciodată problema să particip la blaturi! E adevărat însă că, uneori, am avut impresia că unii dintre jucătorii mei nu au evoluat la adevărata valoare. Poate că au ascultat indicaţiile pe care le-au primit de la conducători. Nici nu vreau să ştiu dacă se întâmpla sau nu asta! Atunci când existau astfel de cazuri, îmi ziceam: «Dă-l încolo de meci, a trecut! ». Iar la partida următoare, fotbaliştii asupra cărora aveam îndoieli erau titulari. Cert e că, în perioada respectivă, multe rezultate erau puse sub semnul îndoielii… Nu iese fum fără foc!”, ne-a mărturisit Vasile Simionaş.

Tehnicianul a recunoscut că au existat cazuri în care echipa sa a fost motivată financiar de o contracandidată a adversarei. „Atunci nu erau interzise astfel de practici. Să vă spun însă ceva: randamentul unui jucător nu creşte dacă el ştie că poate încasa mai mulţi bani! Dacă atâta poate, de unde mai mult? Cred că, uneori, fotbaliştii nici nu ştiau de primele respective sau de valoarea reală a acestora. Fie rămânea toată suma în contul clubului, care făcea astfel economie, fie numai o parte ajungea la jucători