Să fie de vină zecile de ani în care românii au exersat cu sârg turnătoria sub protecţia anonimatului? Să fie de vină mentalitatea naţională care ne îndeamnă permanent să ucidem capra vecinului în chinuri? Se ascund prin cotloanele întunecoase ale anonimatului. Se insinuează nevăzuţi prin fibra optică. Parazitează paginile web ale ziarelor şi folosesc traficul pe Internet ca să-şi exhibe frustrările şi să-şi răzbune neîmplinirile. Sunt şobolanii de net...
Sunt cei care, sub diferite pseudonime, înjură, ponegresc, porcăiesc, instigă la ură rasială, mânjesc orice în coada articolelor postate pe site-urile media. Spre deosebire de situaţia din alte ţări, la noi povestea asta a căpătat proporţii de fenomen. Să fie vinovată atmosfera pestilenţială din politica românească şi din presă? Să fie de vină zecile de ani în care românii au exersat cu sârg turnătoria sub protecţia anonimatului? Să fie de vină mentalitatea naţională care ne îndeamnă permanent să ucidem capra vecinului în chinuri? Probabil că puţin din fiecare...
Cine sunt aceşti oameni? Cine sunt aceşti şobolani de net? Cineva îmi spunea că „forumiştii de profesie” ar fi, de fapt, angajaţi ai serviciilor secrete şi ai partidelor plătiţi să desfăşoare această activitate ca să genereze sau să deturneze curente de opinie; că, dacă faci o cercetare mai amănunţită, poţi găsi aceleaşi personaje pe mai multe site-uri ale ziarelor, că-i recunoşti după stil, după limbaj, după problematică. Tot ce-i posibil. Înţeleg această teorie atunci când e vorba despre articole cu tematică politică. Dar, în rest? Atunci când îi găseşti pe aceşti şobolani anonimi aproape la fiecare articol, fie el şi despre bucătărie, cum mai poate sta în picioare teoria „profesioniştilor”? Nu e vorba mai curând de o trăsătură specifică a multora dintre noi, aceea de a nu ne asuma responsabilităţi? De faptul că, din instinct,
